Infiltrații la acoperișul plat: cum găsiți punctul slab după semne

Când apar infiltrații la acoperișul plat, pata de pe tavan rareori se află sub defect. Apa intră într-un loc, se răspândește prin suport sau termoizolație și iese la câțiva metri distanță. De aceea un petic pus „acolo unde picură” adesea nu ajută.

Aproape toate infiltrațiile pornesc din noduri: îmbinări, racorduri, receptoare de scurgere și treceri. Mai jos — cum restrângeți căutarea după semne, ce verificați la fiecare nod și când reparația locală nu mai este suficientă.

Cum înțelegeți de unde vine apa înainte să urcați pe acoperiș?

Primul indiciu este momentul apariției infiltrației. Notați după ce vreme apare pata și cât de repede dispare.

• Curge doar la ploi torențiale — apa nu se scurge la timp: verificați receptoarele și băltirea la racorduri.
• Curge după zăpadă și dezgheț — apa din topire stă lângă parapet sau îngheață în receptor și urcă peste hidroizolație.
• Pată de-a lungul unui singur perete — aproape mereu de vină este racordul la parapet sau la perete.
• Umed fără precipitații, mai des iarna — poate fi condens în termoizolație, nu o infiltrație.
• Pata a apărut după lucrări pe acoperiș — căutați o perforație sau o îmbinare deteriorată lângă echipament.

Iarna apa din îmbinări îngheață și se dezgheață repetat, iar vara covorul hidroizolant închis la culoare se încălzește puternic. Primele cedează nodurile unde materialul este solicitat la îndoire.

De ce se desfac îmbinările și cum le verificați?

La materialele bituminoase sudabile, de exemplu Technoelast sau Uniflex de la TechnoNICOL, cauza este de obicei încălzirea insuficientă: bitumul nu s-a topit complet, iar suprapunerea ține doar în aparență. Alte greșeli: suprapunere îngustă sau îmbinări care coincid în două straturi.

La membranele PVC și TPO îmbinarea se sudează cu aer cald. Dacă sudura s-a făcut pe o suprafață umedă sau murdară, rămân zone nesudate: din exterior îmbinarea pare uniformă, dar apa pătrunde sub margine.

Îmbinările sudate ale membranelor se verifică cu sonda după răcire, iar cele bituminoase — cu un șpaclu de-a lungul marginii. Suspecte sunt zonele unde marginea se ridică, apar bășici, cute, îmbinări în T, unde se întâlnesc trei fâșii, și îmbinări pe care după ploaie stă apa.

Ce nu e în regulă cu racordul dacă apa curge lângă perete?

Racordul este trecerea covorului de pe orizontală pe verticală. Iarna lângă parapet se adună zăpada, iar apa din topire stă exact aici. Dacă hidroizolația este ridicată prea puțin pe verticală, apa poate pătrunde în spatele ei.

Verificați dacă în colț nu există spațiu între covor și perete, dacă marginea superioară este fixată cu profil de margine și acoperită cu un șorț sau etanșant. Marginea dezlipită e frecventă. TechnoNICOL, în analiza greșelilor de montaj la acoperișul plat (în limba rusă), descrie cazuri similare: membrana ridicată prea jos pe trecere și coliere din plastic care se distrug sub acțiunea razelor UV.

De ce intră apa sub receptorul de scurgere?

Dacă receptorul este mai sus decât covorul, în jurul lui stă permanent o baltă. Iarna în receptor se poate forma gheață, mai ales dacă nu este izolat termic. Apa nu mai intră în coloană, urcă și își caută drum sub flanșă. Pentru a preveni asta, la unele clădiri se montează receptoare cu încălzire electrică.

Examinați îmbinarea flanșei cu hidroizolația. Ea trebuie lipită sau sudată în covor, cu un strat suplimentar de întărire în jur. Verificați și grila: toamna frunzele o colmatează rapid. Dacă un singur receptor nu face față volumului de apă, recalculați evacuarea — principiul este descris în articolul despre calculul sistemului pluvial.

Ce faceți dacă apa curge lângă țevi, aeratoare și antene?

În jurul fiecărei treceri este nevoie de un nod separat: manșon sau strat de întărire și fixare mecanică. Etanșantul aplicat doar „în cerc” se desprinde în scurt timp de țeavă.

Cu aeratoarele există două probleme opuse. Montat fără flanșa de etanșare originală, aeratorul devine el însuși o gaură. A doua problemă sunt umflăturile covorului. Ele apar când sub covor se adună umezeală și vapori: din cauza barierei de vapori slabe, a suportului umed sau a greșelilor de montaj. Necesitatea și numărul elementelor de ventilare a acoperișului se stabilesc după verificarea straturilor.

Când este suficientă o reparație locală și când trebuie decopertat acoperișul?

Dacă suportul și termoizolația nu s-au udat, este suficientă refacerea locală a hidroizolației: resudarea îmbinării, refacerea racordului sau a nodului receptorului. Când există suspiciunea că termoizolația s-a udat, ea se verifică printr-o decopertare de control sau cu un umidometru.

Dacă termoizolația s-a udat, un petic deasupra nu rezolvă problema. Se stabilesc limitele zonei umede, se decopertează straturile, se înlătură materialele deteriorate și se reface structura. Dacă un acoperiș bituminos vechi curge în alte locuri în fiecare sezon, uneori e mai rațional să treceți la membrane PVC și TPO Protan sau Bauder.

Aveți nevoie de ajutor la alegerea materialelor pentru reparație?

Specialiștii Tehnoizol vă ajută să alegeți sistemul de reparație în funcție de învelitoarea existentă, suport, umiditatea termoizolației și clima Moldovei — de la materialele sudabile TechnoNICOL până la membranele Bauder și Protan. Variantele pentru reparație sunt reunite în secțiunea materiale bituminoase în rulouri pentru acoperiș.

Concluzie

Infiltrațiile la acoperișul plat apar în noduri: la îmbinări, racorduri, în jurul receptoarelor și al trecerilor. Cauza se găsește mai repede după semne: când curge, după ce vreme și unde este pata. Dacă termoizolația e uscată, se repară nodul. Dacă este udă, zona trebuie decopertată. Inspecția de primăvară și toamnă și curățarea receptoarelor previn majoritatea infiltrațiilor.